sâmbătă, 8 noiembrie 2008

De ce nu azi?

Azi e cuvantul magic… Azi incep toate… Nu maine, nu poimaine, azi. Azi e prima zi, singura care conteaza. Azi e aici si acum. Azi poti sa faci ceva. Poti sa incepi ceva ce ti-ai propus de mai multe ori dar ai tot amanat. Ce mai astepti?
Azi te trezesti. Azi te ridici din pat. Azi pui punct deprimarii si gandurilor negre. Azi te uiti in oglinda si vezi cat esti de frumoasa. Azi iti dai seama ca nu esti prea grasa sau prea slaba. Azi te bucuri de tine si de corpul tau… E oricum cel mai minunat instrument p care il vei detine vreodata.
Azi deschizi ochii si iti dai seama cat de mult valorezi. Azi vezi cate ai reusit sa faci pana acum si intelegi cat potential ai sa faci si mai multe in continuare. Azi te bucuri de prietenii tai. Azi ii pretuiesti pe cei care te iubesc. Azi te simti norocasa, pentru ca asa esti!
De azi vezi partea plina a paharului!!!
Azi este cea mai importanta zi din viata ta, ziua in care incepi sa crezi… Sa crezi in tine!!!
“Azi” pentru mine a fost acum exact un an. Ceva a declansat “azi-ul” asta. Ceva il declanseaza de fiecare data. La mine a fost un soc… O situatie pe care nu o doresc nimanui. Dar rezultatul il doresc tuturor. Toti meritam un “azi”. Fara exceptii.
Straduieste-te pentru “azi-ul” tau.
Si crede-ma pe cuvant ca il meriti!!!
sunny

duminică, 2 noiembrie 2008

Toamna dezamagirilor

E toamna. E anotimpul cand frunzele cad si raman dezgolite pacatele. Fiecare cu ale lui. E momentul in care fiecare isi numara bobocii… amintirile, realizarile, regretele si dezamagirile…
Pentru momente ca asta s-au inventat locurile de dat cu capu’… Sau poate diplomele simbolice pentru realizari…
Bilantul de toamna asta: amintiri… destule, realizari… cateva, regrete… mai putine decat anul trecut, dezamagiri… garla.
Best year yet??? Cu siguranta!
De ce??? Pentru ca odata trasa linia bilantului… amintirile raman amintiri, realizarile raman realizari, dezamagirile sunt uitate... sau poate iertate si regretele aproape dispar… Balanta inclina deocamdata spre iertare…
Cu siguranta am gresit si eu de o gramada de ori… M-am izbit de anumite lucruri si m-a durut… Mi-am spus ca nu o sa se mai repete… Si s-a mai intamplat…
Dar pana la urma cati dintre noi invata din primele greseli? Avem noroc daca invatam ceva si din ultimele…
Asa suntem noi… majoritatea… Perseverenti in greseala… Ne place sa ne simtim destepti, intelepti… Dar cati suntem asa? Eu nu. Eu gresesc… Si invat greu… Poate prea greu…
Dar invat.
sunny

vineri, 31 octombrie 2008

Tanti, tanti noi suntem veninosi…

De ce trebuie sa dam frustrarea mai departe? De ce nu o oprim pentru noi, daca tot ne-am straduit s-o cultivam?

De ce trebuie sa fim rautaciosi chiar si atunci cand timpul a sters toate motivele? Nu vreau sa inteleg. Nu e greseala mea. De ce trebuie sa sufar eu pentru ea? Altruism? Nici vorba. Nu o fac voluntar…

Ar trebui sa te inteleg? Sa-ti inteleg frustrarile? Nu! Nu-ti datorez nimic. Le inteleg pe ale mele. Imi ajung!

Sigur exista o alta cale sa scapam de veninul asta care ne otraveste sufletele. Fireste ca e mult mai usor sa il scuipam in fata celorlalti. Dar ce rezolvam cu asta? Daca e veninul tau, pastreaza-l!

Tanti, tanti, noi suntem veninosi?

Da dragul meu, suntem.

Once yours,

sunny…

joi, 30 octombrie 2008

De ce iubim?

Toti iubim… Intr-un mod sau altul. Mai mult, mai putin… Mai intens, mai putin intens…
Fiecare iubeste in felul lui… Mai superficial, sau nu…
Nu cred ca exista oameni incapabili sa iubeasca… sau incapabili sa se faca iubiti… Exista doar incompatibilitati.
Suntem cateodata atrasi de felul in care gandeste cineva, altadata de aspectul fizic… Dar cand vine vorba de dragoste, ne indragostim numai si numai pentru felul in care ne simtim langa cineva… Ne indragostim de felul in care ne face sa ne simtim cel care ne este aproape.
Contrazi-ma !!!
sunny

Despre mine…



Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce gandesc si ce simt…

A trecut aproape un an de cand am uitat sa scriu… Am uitat sa cred… A trecut destul!

Am uitat aproape tot ce tinea de mine, ce ma definea. Incep sa-mi amintesc.

Stiu acum ce credeam ca vreau… Imi ramane totusi la fel de greu sa stiu si sa inteleg ce vreau.

Sunt la fel de nehotarata ca intotdeauna… Totusi ceva s-a schimbat… Eu m-am schimbat. A fost un an plin… Cu bune, cu rele… Ce mai conteaza acum? A fost plin. Si toate lucrurile astea bune sau rele m-au adus unde sunt acum… Si nu regret nimic. Mai mult, sunt mandra de mine!

Cine spune ca succesul este sa ai o ditamai cariera, ditamai vila si familia cu cinci plozi, nu ma cunoaste. Pentru mine succesul este sa traiesc asa cum vreau… Asa cum simt… Asa cum fac eu acum.

Fiecare isi defineste viata si succesul dupa propriile valori. Daca ale mele nu iti convin, cauta-ti altele!

Nu ma intereseaza ce ai putea crede despre mine. Ma intereseaza doar sa raman asa… Sa traiesc asa cum vreau... Sa fac ce vreau… Sa fiu libera. Am 24 ani si sunt mandra de ce am facut pana acum. Cati oameni pot spune acelasi lucru?

Eu pot. Si stiu acum ca trebuia sa se intample tot ce s-a intamplat ca sa gasesc puterea sa exprim asta.

Iubeste-ma sau uraste-ma!!! Fa ce simti!!!

Eu Sunt EU…

Mariana.