sâmbătă, 8 noiembrie 2008

De ce nu azi?

Azi e cuvantul magic… Azi incep toate… Nu maine, nu poimaine, azi. Azi e prima zi, singura care conteaza. Azi e aici si acum. Azi poti sa faci ceva. Poti sa incepi ceva ce ti-ai propus de mai multe ori dar ai tot amanat. Ce mai astepti?
Azi te trezesti. Azi te ridici din pat. Azi pui punct deprimarii si gandurilor negre. Azi te uiti in oglinda si vezi cat esti de frumoasa. Azi iti dai seama ca nu esti prea grasa sau prea slaba. Azi te bucuri de tine si de corpul tau… E oricum cel mai minunat instrument p care il vei detine vreodata.
Azi deschizi ochii si iti dai seama cat de mult valorezi. Azi vezi cate ai reusit sa faci pana acum si intelegi cat potential ai sa faci si mai multe in continuare. Azi te bucuri de prietenii tai. Azi ii pretuiesti pe cei care te iubesc. Azi te simti norocasa, pentru ca asa esti!
De azi vezi partea plina a paharului!!!
Azi este cea mai importanta zi din viata ta, ziua in care incepi sa crezi… Sa crezi in tine!!!
“Azi” pentru mine a fost acum exact un an. Ceva a declansat “azi-ul” asta. Ceva il declanseaza de fiecare data. La mine a fost un soc… O situatie pe care nu o doresc nimanui. Dar rezultatul il doresc tuturor. Toti meritam un “azi”. Fara exceptii.
Straduieste-te pentru “azi-ul” tau.
Si crede-ma pe cuvant ca il meriti!!!
sunny

duminică, 2 noiembrie 2008

Toamna dezamagirilor

E toamna. E anotimpul cand frunzele cad si raman dezgolite pacatele. Fiecare cu ale lui. E momentul in care fiecare isi numara bobocii… amintirile, realizarile, regretele si dezamagirile…
Pentru momente ca asta s-au inventat locurile de dat cu capu’… Sau poate diplomele simbolice pentru realizari…
Bilantul de toamna asta: amintiri… destule, realizari… cateva, regrete… mai putine decat anul trecut, dezamagiri… garla.
Best year yet??? Cu siguranta!
De ce??? Pentru ca odata trasa linia bilantului… amintirile raman amintiri, realizarile raman realizari, dezamagirile sunt uitate... sau poate iertate si regretele aproape dispar… Balanta inclina deocamdata spre iertare…
Cu siguranta am gresit si eu de o gramada de ori… M-am izbit de anumite lucruri si m-a durut… Mi-am spus ca nu o sa se mai repete… Si s-a mai intamplat…
Dar pana la urma cati dintre noi invata din primele greseli? Avem noroc daca invatam ceva si din ultimele…
Asa suntem noi… majoritatea… Perseverenti in greseala… Ne place sa ne simtim destepti, intelepti… Dar cati suntem asa? Eu nu. Eu gresesc… Si invat greu… Poate prea greu…
Dar invat.
sunny