De ce trebuie sa dam frustrarea mai departe? De ce nu o oprim pentru noi, daca tot ne-am straduit s-o cultivam?
De ce trebuie sa fim rautaciosi chiar si atunci cand timpul a sters toate motivele? Nu vreau sa inteleg. Nu e greseala mea. De ce trebuie sa sufar eu pentru ea? Altruism? Nici vorba. Nu o fac voluntar…
Ar trebui sa te inteleg? Sa-ti inteleg frustrarile? Nu! Nu-ti datorez nimic. Le inteleg pe ale mele. Imi ajung!
Sigur exista o alta cale sa scapam de veninul asta care ne otraveste sufletele. Fireste ca e mult mai usor sa il scuipam in fata celorlalti. Dar ce rezolvam cu asta? Daca e veninul tau, pastreaza-l!
Tanti, tanti, noi suntem veninosi?
Da dragul meu, suntem.
Once yours,
sunny…
2 comentarii:
Şi dacă-l păstrăm, Mariana, la ce bun să fim veninoşi?! :D
call me, k m-ai bagat total in ceatza O.O
ar trebui sa stiu despre cine vorbesti, oh, i miss you...
chiar trebuia sa stiu....
Trimiteți un comentariu